Ca un fir de iarbă



images-5

Greu, greu. Efectiv e aproape imposibil să nu cazi în ispita indignării. Să nu incepi să te agiţi cu pumnii strânşi şi să înjuri în dreapta şi-n stânga ca un nebun. Să nu invoci toate forţele supranaturale şi să nu-ţi doreşti să vină odată nenorociţii ăia de alienşi ca să scoată lumii din cap toate religiile şi cutumele. Să nu îţi doreşti anarhia totală, deşi e clar că e cea mai mare tâmpenie pe care ţi-ai putea-0 dori. Să vizualizezi cele mai cumplite palme pe care le-ai trosni ălora care te fură, apoi te jupoaie şi pun sare pe tine şi pe munculiţa ta. Să nu te enervezi când şoseaua rulează o zi întreagă intre câmpuri virane, lăsate în paragină, uscate drob sau pline de spini şi scaieţi deşi lângă ele şerpuiesc râuri pline cu peşte. Să nu îi baţi pe ăia care nu-s în stare să înfingă o vargă în pământ şi taie copacii crescuţi de-aiurea, neplantaţi de nimeni. Să nu te scârbească mizeria  duhnitoare a celei mai distructive şi leneşe specii. Din care faci parte. Eşti nebunul, furiosul, neputinciosul, naivul. Ai nevoie de ajutor specializat. Ca să te integrezi. Să vizualizezi frumuseţea  care mocneşte în fiecare grăunte de pământ, forţa cu care viaţa explodează în cele mai imposibile circumstanţe. Miracolul  tăcut al naturii. Mirosul ei proaspăt. Valurile care aduc comori. Misterul catralioanelor de stele care luminează noaptea. Painea fierbinte şi mâncarea aburindă. Paharul cu broboane reci. Felul în care trosneşte pepenele înainte să se deschidă roşu zaharisit. Cele două fete care vorbesc  şoptit pe bancă. Cei doi băieţi care repară un scuter. Mingea care se rostogoleşte pe alee, spre niciunde. Răcoarea parfumată a lenjeriei de pat. Oftatul epuizat cu care aluneci în neant.


 

Advertisements

2 thoughts on “Ca un fir de iarbă”

  1. Așa-i e greu să nu reacționezi.
    Multă vreme am fost foarte iritat de lipsa de reacție a românului generic, doar că mă înșelam. Reacțiile la moment pe principiul „Fiecare acțiune are parte de o reacțiune” a dezvoltat un sistem de manipulare care provoca reacțiile de care avea nevoie.
    Cel mai clar exemplu din ultima vreme a fost la Colectiv. Condițiile fiind create era nevoie doar de câteva detalii pentru a se produce reacțiunea dorită.
    Chiar dacă reacția nu a fost exact cea care se dorea, a fost interpretată CA ȘI CUM AR FI FOST.
    Privind în urmă constat că ceea ce am simțit atunci a fost OK.
    S-a încercat atunci să se creeze un fel de Piață a Universității … dealtfel s-a făcut legătura din primul moment. Exista o problemă, pentru decantarea mișcării, a unor lideri, era nevoie de timp. Timp nu era pentru că s-ar fi observat că transformarea demonstrației specifice împotriva celor care au ucis indirect din indolență și sete de bani într-o manifestație anti sistem a fost cam forțată, Fiind nevoie de lideri, aceștia au fost impuși din exterior.
    La acea întâlnire întâlnire a Președintelui cu ”reprezentanții străzii” cum s-a spus a fost clar că se dorește crearea unor lideri marionetă.
    Ca un element edificator este prezența lui Liviu Mihaiu în acea echipă a reprezentanților. Dumnezeu sau Diavolul au făcut să se dezvăluie cine e acest individ sub masca lui de zi cu zi: o marionetă. El a fost cel pentru care Vîntu a plătit șpagă două milione de euro din care unul lui Bogdan Olteanu, pentru a fi numit în Deltă ca Guvernator, deci, înalt reprezentant al Sistemului acolo… Ce a făcut Mihaiu pentru ca Vîntu să își recupereze cheltuiala .. mai bine să nu vorbim de asta. Vîntu e prea cinic să nu fi avut niște calcule …
    Ei, să îl bagi pe Mihaiu în echipa ce reprezenta Strada a fost fie o greșală uriașă, fie pur și simplu s-a considerat că ”turma” e formată din prea mulți imbecili incapabili să observe „mișcarea”.
    MOTIVE
    Aparent se dorea schimbarea Guvernului Ponta și punct. Ar fi fost adevărat dacă ar fi existat ș o schimbare la nivel parlametar. Nu a existat.
    În aceste condiții explicația pare a fi un pic mai subtilă. De fapt se dorea conservarea clasei politice. Punând un guvern zis apolitic și tehnocrat li se dădea partidelor posibilitatea de a se trezi din pumni.
    Premierul nu era deloc un tip fără determinare politică. El a ajuns comisar european (ministru al agriculturii pe UE) cu suportul explicit al PSD. Vicepremierul Dâncu, de asemenea personaj important în PSD.
    Lumea a strigat atunci ”Fără partide”, ”Fără politicieni”. Asta neînsemnând deloc trecerea la o societate libertariană, fără reguli și fără instituții ci schimbarea clasei politice..
    Chiar faptul că oamenii s-au adresat președintelui ca cel care putea ace schimbarea arată că respectau regulile care funcționau … Ce se dorea de fapt erau alegeri anticipate.
    Președintele putea provoca asta desemnând un premier inacceptabil de către ceilalți (partidele trebuiau să accepte Premierul desemnat, altfel se ajungea la anticipate)
    De exemplu desemnarea lui Băsescu, a Monicăi Macovei, a Elenei Udrea (dau și eu câteva exemple) ar fi putut împinge țara în anticipate, dar i-ar fi pus și lui mandatul sub semnul întrebării … adică se ajungea la posibilitatea schimbării.
    Partidele parlamentare aveau în acel moment o sumă a susținerii din partea electoratului de vreo 40-50 .. toate la un loc. Asta însemna că totul se putea reseta.
    Dacă Iohannis făcea asta, ar fi ajuns poate la suspendare, dar ar fi fost salvat pentru că era la peste 60% și ar fi crescut.
    A preferat să fie corbul care nu scoate ochii corbilor… era mult mai confortabil pentru el.
    De ce nu tăiat în carne vie bazându-se pe sprijinul PNL? Pentru că aparent ar fi trebuit să fie Anti PSD … deci nu putea desemna un premier agreat de PSD (vezi mai sus)

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s