Pofta

---

Se auzi un pârâit şi copacul se rupse drept în două, cu un trosnet însoţit de o bufnitură înfundată. Cele trei babe, amuţite de groază, uitară să mai respire. Pachiţei îi căzu unul dintre dresurile de bumbac, legat cu elasticul slăbit de la un borcan de zacuscă şi rămase adunat ca un maţ de porc peste şoşonul decolorat. Era atât de marcată încăt nici măcar nu simtea că soarele îi atinge, pentru prima dată în 65 de ani, pielea neverosimil de albă a gleznei. Inexplicabil, toate orătăniile dispăruseră şi era o linişte de rău augur.

Mormanul de crăci începu să se agite şi se ridică cu totul de la pământ, cu un muget sinistru, de pe lumea cealaltă. Pachiţa dădu să fugă şi căzu grămadă lângă troaca porcului. Leana vru să bage în gură un colţ de batic dar uită pe loc. Paraschiva se sprijini de peretele grajdului cu mâna la gât.

-Lua-v-ar dracii, cu cereşele şi pohtele voastre, să vă ducă pe pustii! Fimei nebune şi eu un prost, să mă potrihesc la voi!

Moş Ilie îşi îndreptă cu efort spatele şi se uită spre cele trei:

-Tu ci faci fa, pi jos? Aţi vrut cereşe, acu’ luaţ’ şî mâncaţ’, ci vă uitaţ’ ca broasca-n lemni? Sî vă săturaţ’, am rupt bunanati di copac din cauza voastrî! Proastilor!

Se îndepărtă bombănind, încovoiat şi crăcănat.

Cocoşul avu o reacţie întârziată şi-i sări Pachiţei în cap.

---